Griuri

Constatare de moment!: Stiti care e partea cea mai proasta la blogurile de cacat, scrise de pipite de 15-16 ani care probabil au ajuns la media 8 la romana si vor sa ne impartaseasca din calitatile lor scriitoricesti? Sau defapt, stiti cum recunoasteti un blog de cacat? Nu are introducere la posturi..totul incepe asa plat si sec si nu iti dai seama cand incepe, cand se termina si care a fost scopul sau.

Cand eram mai mic mi'era frica sa nu ma plictisesc seara in casa si sa nu pot sa dorm. Acum imi doresc sa am timp sa ma plictisesc si sa pot sa dorm...pana la urma plictiseala ne face oameni..ne face ceea ce suntem..Grav e cand nu mai reusim sa ne plictisim. Atunci trebuie sa acceptam faptu ca am devenit roboti si ne desfasuram viata dupa un tipar prea agitat.
Deci in seara asta nu imi pare rau ca ma plictisesc..imi merit plictiseala dupa saptamani atat de agitate.Saptamani care mai au multi fiori de dat pana sa isi dea obstescul sfarsit ingropandu-si amintirile in frunzele ruginii, tomnatice.

Mai inalt un nor de fum odata cu o noua idee..si nuanta amandurora de gri este atat de asemanatoare. Dar stai! E o diferenta.Mica, dar esentiala. E diferenta gri'urilor...griul care se poate obtine din nonculori..griul tern si deprimant..depresiv, sau griul obtinut dintr'o gramada de culori...griul colorat..amalgamul starilor si al sentimentelor, mai mult sau mai putin pozitive, ce impreuna se contopesc in gri.In griul confuziei.

Nu realizezi gravitatea situatiilor, in 90% din cazuri decat atunci cand esti pus in fata faptului implinit...si de asemenea nu realizezi ceea ce ai pana cand nu'l pierzi..de aia e importanta mereu a 2'a sansa. Rar esti insa pus in situatia de a stii ceea ce ai(sau nu) si sa ii realizezi importanta pana sa il pierzi..E clar un gri colorat aici..
De ce gri?Pentru ca stii ca il pierzi. De ce colorat? Pentru ca stii ca il ai, deocamdata...
Evident, era mai usoara (sau inexistenta) dilema daca nu aveai acel ceva.Acolo intervenea griul nonculorilor, insa..si acela e periculos..e primul pas spre amortire.

Cam atat despre griuri. Hai sa si particularizez...eu am parte doar de cele colorate..extrem de viu si de frumos colorate..in aproape 600 de culori...un adevarat deliciu..spiritual(?!)..la un moment dat insa devin colorblind..si atunci fiecare culoare in sine incepe sa cam doara.Si mai am un motiv pentru care aderez la griul colorat..intotdeauna am realizat starea situatiei..si cand nu am facut'o, cred ca am fost doar(asa cum des iti zic) foarte bou.

Toata viata intr'un gri continuu ne zbatem..nu e niciodata prea alb sau prea negru..iar atunci cand e, nu dureaza. Cat despre tine?Tu ce fel de gri esti, draga mea?