Buna seara, dragi cititori. Timpul si problemele nu mi-au permis sa revin cu un post nou chiar asa de repede cum imi doream, iar cel cu care revin nu imi face placere nici cat un examen picat.
Dintotdeauna, lucrul cel mai greu pentru orice om a fost, este si va ramane despartirea. Si nu ma refer doar la cea din relatia de cuplu..Iar din pacate in viata ne ciocnim cu totii mai des decat ar trebui de ele. Fie ca te desparti de un loc, de un obiect, sau de cele mai multe ori de o persoana, aceste lucruri lasa pentru totdeauna un gol in tine. Sunt desigur goluri care se pot umple, dar, cel mai grav, sunt si goluri care raman acolo pe veci.
Faptul ca ne despartim ne afecteaza, ne rascoleste si ne supune de cele mai multe ori regretelor. Avem intotdeauna tendinta ca in astfel de momente sa ne reprosam o gramada de chestii, fara desgiur ca ele sa mai aduca ceva inapoi..Regrete tardive, asumate prea tarziu.
Problema noastra e ca nu realizam gravitatea anumitor chestii pana cand nu le vedem pecetluite. Fugim de ele, spunem ca asa ceva nu se poate intampla, iar cand le vedem finalizate ne socheaza. Cel mai greu lucru pentru cineva e sa ajunga in stadiul in care efectiv nu mai poate sa faca nimic pentru a rezolva o problema...acolo intervine conditia umana.
Si nu scriu postul asta doar pentru mine..scriu postul asta pentru toti cei care au gresit si ar face orice pentru a-si repara greseala dar este prea tarziu..pentru cei pentru care ultimul refugiu este scrisul...pentru cei ce regreta dar o fac degeaba...pentru cei ce sunt atat de amortiti spiritual incat devin mecanici...pentru cei care si-au dorit mai mult decat orice o ultima sansa si nu au primit-o, sau pentru cei ce nu vor sa mearga mai departe...Se pare ca defapt chiar scriu postul asta pentru mine..
Pretuiti ceea ce aveti, priviti mereu jumatatea plina a paharului si bucurati-va de fiecare moment cu persoanele iubite..cand veti dori mai mult decat orice sa priviti un apus de soare cu Ea si nu o sa mai fie acolo...atunci se va face frig...si soarele nu mai e acolo sa te incalzeasca.
Friday, April 9, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

No comments:
Post a Comment