Praf, vant, ceata, frig.
Aceste cuvinte depasesc cu mult domeniul meteorologiei si se inscriu tot mai des si mai pregnant in tiparul cotidian..in rutina vietii de zi cu zi.Ne cuprind si ne invaluie pe rand. Vantul este timpul ce poarta praful pe aripi, facandu-l sa patrunda tot mai adanc in esenta vietii. Insa el adie continuu iar la un moment dat praful se satura si se hotareste sa moara. O moarte lenta si dureroasa. Ceata este necunoscutul prin care praful patrunde, incercand sa vada ceva...incercand sa perceapa lucrurile cunoscute.Succesul sau este doar aparent pentru ca ceata e tot mai deasa iar tocmai in momentul in care crede ca a izbandit este lovit de esec.Frigul este in ochii lor..pentru ca toti vad in alb-negru si uita sa viseze. Sau putem spune ca frigul reprezinta lumea asa cum e ea.
Nu e vorba de melancolie, nu e vorba de regret si nici nu e vorba de teama. E vorba de o stare care le cuprinde.Pe toate 3 sau macar pe niciuna. Si n-o sa te cred daca o sa imi spui ca n-ai simtit asta niciodata.
Iar acum o intrebare de reflectie: Ce este defapt praful?
No comments:
Post a Comment